Spune-mi cât de mult ai călătorit în tinerețe?

Nu am călătorit în tinerețe. Am crescut într-o familie simplă în care călătoriile nu erau tocmai prioritizate pe o listă. Singurele excursii în care am mers sunt cele făcute cu Școala.

 

Îți mai amintești cum a fost prima ta vacanță în calitate de părinte?

Eu am început să călătoresc foarte târziu, când Maya avea vreo șase ani și poate nici atunci n-aș fi făcut-o dacă într-o zi aparent banală,  nu aș fi văzut în trafic un accident, care m-a activat și m-a făcut să realizez că oricând se poate termina totul. Acela a fost momentul în care am devenit conștientă că cea mai bună investiție pe care eu o pot face este în amintiri, așa că, a doua zi, am plecat împreună cu Maya, Narcisa Suciu și fiica ei în Viena să vizităm Praterul. A fost începutul unui șir de experiențe foarte frumoase.

A existat nostalgia timpul tău liber și a lipsei responsabilităților?

Dacă te duci cu alte așteptări într-o astfel de vacanță o să pleci foarte frustrat. Eu sunt o mamă care și-a crescut copilul separând lucrurile foarte clar, a existat întotdeauna timpul meu pentru mine și timpul meu pentru copilul meu. Iar atunci când am plecat într-o vacanță cu ea, a fost o vacanță absolut asumată, m-am dus de dragul ei și am făcut lucrurile pentru ea. Eu am văzut Parisul singură și am văzut Parisul cu Maya. În Paris cu Maya ne-am dus la Luvru unde am stat cinci ore în curte, ascultând niște menestreli și jucându-ne la fântâna arteziană. Pentru că ea de atât avea nevoie. Ne-am dus la Notre Dames și am umblat să-l căutăm pe Cocoșat prin toată Mânăstirea. Legat de responsabilități, eu nu recomand vacanțele cu copii foarte mici. Mi se par a fi un chin atât pentru copil cât și pentru părinte și oricum copilul nu ține minte nimic din toată povestea aia.

Recomanzi părinților să nu fie refractari în a-și lăsa copiii să meargă în tabere?

Eu am trimis-o pe Maya la patru ani în prima ei tabară. Am avut un sentiment greu, o stare de teamă. Problema nu este a copiilor, problema este a părinților care nu-și pot controla sentimentele de frică pe care le au în momentul în care dau drumul copiilor de lângă ei. Ideea este să încerci să crești un copil independent, dar pentru asta trebuie să ai răbdare să învețe singur să se descurce.

Dar cât  de importante consideri că sunt călătoriile în dezvoltarea inteligenței emoționale ale unui copil?

Sunt foarte importante din momentul în care copilul începe să conștientizeze și poate să-și asume ce i se întâmplă. Mi se par cele mai bune mijloace de apropiere dintre copii și părinți pentru că sunt acele puține momente în care ne  simțim relaxați, le acordăm toată atenția și reușim să ne conectăm cu ei într-un cadru diferit de cel de acasă.

 

Ai încercat varianta Resorturilor pentru copii? Cum le găsești?

Dade curând am fost în Turcia la un astfel de Resort. Le recomand.  A fost singura vacanță în care eu am citit trei cărți. Mi se par ideale: te relaxezi și să stai liniștit la gândul că o zi întreagă  copilul tău are organizat atât de bine timpul.

Cum? La ce activități iau parte?

Dimineața, spre exemplu, făceau Aqua Gym sub atenta supraveghere a unui  antrenor.  Participau la diverse ateliere de creație, aveau spații amenajate de șah (într-un careu cu piese foarte mari pe care ei le mutau îndrumați de cineva),  apoi mergeau la Mini-Golf iar seara Mini-Disco. În Turcia am văzut cei mai buni specialiști de entertainment pentru copii.

Ne poți spune numele acestui Resort?

Da, Amara Hotel, în Kemer.

Și poți face una, două recomandări de locuri taman bune de petrecut și cu cei mici și cu cei mari?

Grecia este un loc foarte bun pentru o vacanță de părinți și copii. Apoi, așa cum am mai spus recomand resorturile din Turcia, iar pentru destinațiile îndepărtate Mexicul este ideal, o vacanță acolo ajunge la 1000 Euro pentru 10 zile. Ce nu recomand (pentru o vacanță împreună cu cei mici) este Dubaiul. Mie nu mi-au plăcut plajele lor, acolo  totul este artificial.

Apelezi la consultanța unei agenții de turism, faci follow up-uri blogurilor de travel și forumurilor de nișă?

Am ales pentru Africa, India și Maroc să apelez la agenția 1001 Adventures, iar în Bali am plecat prin agenția de turism Eturia. Totul a fost perfect, am mers pe mâna lor 100%.

În ceea ce privește forumurile și blogurile de nișă, din păcate nu se potrivește ceea ce vrei tu cu ceea ce-ți recomandă ei. Uite, spre exemplu, am citit despre Bali că este foarte ieftin, că se poate  mânca cu 10 dolari peste tot –  ceea ce nu este adevărat. Nu am găsit nicio masă decentă la prețul ăsta. În Bali nu pot mânca la un restaurant decent 3 persoane, fără 100 de dolari. Da, poți mânca foarte ieftin în locuri în care colcăie șobolanii. Mie mi s-a părut un loc scump, deși este Paradisul pe Pământ

În ce destinații ai ajuns până acum și ce ți-a rămas de suflet? De ce? Te-ai întors acasă cu dorința de a te stabili definitiv în una dintre acestea?

N-am întâlnit nicio destinație în care să-mi doresc să mă stabilesc, mie îmi place România foarte tare, este țara care mi-a oferit enorm, așadar nu simt nevoie să plec în altă parte. Pot spune că îmi plac foarte tare UK, Dublin, Scoția (asta pentru că-mi place foarte mult verdele), am rămas cu  amintiri foarte frumoase din Africa și Grecia, mi-a plăcut India foarte mult, Marocul și Bali. Nu-ți pot spune că prin toate locurile prin care am trecut este unul care nu mi-a plăcut, însă chiar și așa nu aș dori să mă reîntorc. Mi se pare că sunt atât de multe locuri frumoase pe care trebuie să le descopăr. Pot spune că am făcut o pasiune pentru Londra ca oraș, este singurul loc din lume în care am sentimentul că oamenii sunt diferiți și atât. Sunt fascinată să  merg pe străzi și să mă hrănesc cu spectacolul pe care-l dă diversitatea populației din acest oraș.

Cum ți se par serviciile hoteliere din țară?

Majoritate sunt foarte proaste. M-am întors de curând într-o deplasare pe care am făcut-o în Ardeal, am stat la hotel de 4* – Napoca, în Cluj,  unde la micul dejun a trebuit să-mi cumpăr sucul de fructe. Sau să descopăr că nu aveau zahăr brun la cafea și pâine neagră la masă.

Agropensiunile le-ai încercat?

Da, și-mi plac foarte tare. Merg des în zona Moeciu.

Spune-ne puțin cum  obișnuiești să-ți petreci tu vacanța? Dar mai ales cât de minuțios  ți-o organizezi?

Eu îmi pregătesc călătoriile cu foarte multă vreme îniante. Adică o să plec în New York în Iulie și am biletele cumpărate din Februarie. Dar cumpăr biletul, mi-am proiectat vacanța și rămâne acolo, în spate, undeva. N-am niciun stres, am depășit demult nevoia de a etala haine, de a face parada modei în vacanță. Știu că n-am nevoie de nimic în afară de emoțiile și sentimentele mele, un pașaport și ceva bani.

Dacă la începuturile vacanțelor alergam de nebună de dimineața până seara să bifez obiective turistice, acum lucrurile s-au cam schimbat. Îmi propun să descopăr străzi, terase, cafenele – locurile în care mă simt bine, acolo unde pot simți o energie specială. Nu-mi propun să vizitez obiective turistice. De exemplu,  în Kuala Lumpur nici măcar nu ne-am dus să vedem Turnurile Petronas, pentru că am stat într-un hotel care era fix în spatele turnurilor și ne luam micul dejun privind la ele.

3 lucruri care nu-ți lipsesc niciodată din bagaj.

Pașaportul, cardul și telefonul.

Categorii: Bagaj de vedeta

1 comentariu

Alina · 30 mai 2018 la 9:59

super om Mirela Retegan!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d blogeri au apreciat: